Mari duhovnici ai neamului
românesc
Parintele Paisie Olaru
Părintele Paisie era înainte de
toate un părinte al iertării şi al binecuvântării,când era prea
obosit (uneori în posturi nici nu se mai putea scula de pe pat), tot timpul
binecuvânta. Cum auzea uşa deschizându-se, începea
să binecuvânteze:„Domnul
Dumnezeu…”. Cum
auzea un zgomot, iar binecuvânta, totdeauna era cu binecuvântarea pe buzele
sale.
La
despărţire, Părintele Paisie adresa obişnuitul său salut:„Să
ne întâlnim la uşa raiului!”.
Unii dintre
ucenici îl întrebau:
„Noi vrem să ne întâlnim cu
toţii în rai. De ce
doriţi să ne întâlnim la uşa raiului?”.
Iar bătrânul răspundea cu nădejde şi blândeţe:
„Să
ne vedem noi scăpaţi de viclenii diavoli şi ajunşi la uşa raiului, că aici
strigăm la Maica Domnului, cerem ajutorul sfinţilor, plângem la uşa
milostivirii Mântuitorului şi nu ne lasă El afară. Până aici este greu! Dacă ajungem noi acolo, strigăm
la Maica Domnului: «Uşa milostivirii deschide-o nouă» şi Măicuța Domnului, cu
rugăciunile ei, ne va deschide uşa să intrăm în rai, că ea ne ajută tuturor la
mântuire. De aceea în fiecare zi suntem
datori să-i citim dimineaţa Acatistul Bunei Vestiri şi seara Paraclisul, căci este tuturor mamă, acoperământ şi
grabnică ajutătoare”.
Sursa: Părintele Paisie Olaru – povățuitor
spre poarta Raiului, Editura Doxologia, p. 101-102
Arhim. Mihail Daniliuc/ Ziarul Lumina:
“[…] Fericiţi
sunt cei care l-au cunoscut pe neegalatul duhovnic nemţean. Eu nu am avut
această bucurie, dar l-am iubit şi preţuit ca şi când am primitblagoslovenia sa aducătoare de linişte şi pace.
Prima dată am auzit vorbindu-se de părintele Paisie
Olaru în casă la bunica mea, care o dată pe an mergea la Sihla sau Sihăstria să
se spovedească la „duhovnicul“ ei. Aşa-l pomenea bunica pe Cuviosul Paisie.
Multe din împlinirile sale le punea pe seama rugăciunilor confesorului ei.
Într-una din zile am întrebat-o cine este acest duhovnic, iar ea mi-a răspuns:„Părintele Paisie, un călugăr
cucernic şi sfânt“. Cu
această imagine a Cuviosului Paisie am păşit şi eu alături de buna pragul
Mănăstirii Sihăstria în luna septembrie 1990, cu nădejdea că voi întâlni pe
acel călugăr pios şi sfânt. Întâmplarea a făcut să nu-l putem vedea. Era grav
bolnav şi nu primea pe nimeni. Ne-am întors cu mult regret în suflet, mai ales
eu, pentru că obiceiul bunicii de a-l pomeni adesea m-a făcut foarte curios
să-l văd şi să primesc şi eu binecuvântare de la dânsul. Aproape
la o lună după această întâmplare, bătrâna s-a îndoliat. Devenise foarte
abătută şi răvăşită sufleteşte. Aflase că părintele ei duhovnic a părăsit
această lume.
După patru ani, intrând în obştea Schitului Vovidenia,
poate nu întâmplător am găsit aici pe monahul Iosif Gugeanu, care a vieţuit mulţi ani la
Schitul Sihla şi apoi la Mănăstirea Sihăstria, iar după trecerea la cele
veşnice a părintelui Paisie s-a închinoviat în mica obşte a Vovideniei. El l-a
cunoscut foarte bine pe renumitul duhovnic nemţean. Aidoma
bunicii mele, bătrânul călugăr, plecat şi el la Domnul în 1996, îmi vorbea cu
acelaşi patos despre duhovnicul său. Cu greu pot uita poveţele blândului monah
cu părul nins de vreme. Ca
orice novice, în vremi de ispite şi încercări, aveam nevoie de un sfat, de o
vorbă bună, de o încurajare. Primeam medicamentele duhovniceşti de la bunul
confrate Iosif, care întotdeauna îşi începea cuvântul astfel: „Părintele
Paisie aşa spunea…“, apoi urma sfatul, îndemnul, alinarea.
Într-una din zile am mers la chilia sa abătut şi cu gândul de a mă reîntoarce
în lume. Nu vedeam nici o portiţă de scăpare, aveam convingerea că nu mai pot
rămâne în mănăstire. Duiosul meu sfătuitor mi-a spus:
„Frate, şi eu am avut astfel de gânduri cândva. Cel
care m-a întors din drum a fost tătuca Paisie, iertat să fie! Nu mă pricep cum
să te conving să rămâi, dar îţi aşez la inimă cuvintele duhovnicului meu: «Uşa Raiului e deschisă, tată. Numai noi să vrem să intrăm în el,
Dumnezeu nu obligă pe nimeni. De ce deznădejde? Vii, spui şi te ridici iar.
Spovedania e al doilea botez. Prin Taina Spovedaniei te ridici din nou. Şi tot
timpul asta să faci: cazi şi te ridici. Să nu te laşi în disperare»“.
Acest îndemn
primit de la carismaticul duhovnic prin intermediul ucenicului său a fost şi
rămâne pentru mine putere, curaj şi nădejde atunci când piatra de la uşa
sufletului pare să fie mai anevoios de clintit.
Mai târziu,
am citit cărţi despre părintele Paisie. Acestea la rândul lor m-au
ajutat să-mi întregesc un portret moral al marelui duhovnic nu doar al
Sihăstriei, ci şi al Moldovei. Ba aş îndrăzni să spun că a
fost duhovnic şi rugător pentru întreaga naţie română. De aceea
nu puteam lăsa să treacă ziua binecuvântatului monah fără a-i închina câteva
smerite gânduri, închinându-mă cu pietate şi recunoştinţă în faţa memoriei şi „icoanei“
de lumină şi bunătate a părintelui Paisie.
Deşi a plecat demult în Cer, lumina sufletului său
străluceşte şi astăzi printre noi. M-am convins de acest lucru şi săptămâna
trecută, când, aproape de ziua în care fericita sa mamă l-a adus pe lume în
urmă cu mai bine de un veac, am trecut pe la mormântul marelui duhovnic
nemţean. Eram alături de
câţiva oameni deosebiţi, veniţi de departe, din cetatea Bucureştilor. Am ajuns
la Sihăstria pe-nserate, când soarele scăpătase spre asfinţit, iar codrul
începea a se cufunda într-o patriarhală linişte. Ne-am recules preţ de câteva clipe în cimitirul Sihăstriei, luminat
discret de multe candele aprinse, care împrăştiau raze dulci şi blânde în
„dormitorul“ călugăresc străjuit de falnicii brazi, care dau impresia că te
afli într-o veritabilă „catedrală“, aşa după cum înţelept cugeta unul dintre
cei care străbătuseră cale lungă din capitala ţării până în Munţii Neamţului ca
să păşească pe urmele cuvioşilor sihăstreni. Ne-am apropiat cu paşi timizi de locul unde
monahul îmbunătăţit îşi doarme vremelnicul somn, vecin întru aşteptare cu
părintele Cleopa.
Acolo am simţit o pace sfântă care ne-a copleşit sufletele, iar mântuitoarele
cuvinte ale Cuviosului Paisie stăruiau în cugetele noastre:
„Să
ne întâlnim la uşa Raiului!“
Sursa:http://www.cuvantul-ortodox.ro/2014/10/18/parintele-paisie-olaru-18-octombrie-usa-raiului/
